miercuri, octombrie 31, 2012


Lacustru

de Ion Bogdan MARTIN



Pâraie
Râuri
Fluvii
Mări şi oceane
Ciclic
Curg şi se evaporă
Şi se fac nouri
Şi furtuni se stârnesc
Iar în cale-mi tu nu mai vii
Ţi-e frică
Ţi-e frică de fulgerul
Ce-ar putea noaptea-ţi să lumineze
Noaptea dintre tine şi inima ta
Şi-ntr-o fasciculă de lumină
Tu ai putea să mă vezi
Pur şi simplu
Lacustru
Şi dulce
Şi sărat
Şi năvalnic
Şi molcom
Şi-n valuri...
Şi-n valuri înotând către tine

 SCRUMIERA PENTRU MÂNA STÂNGĂ
                                                                                             de Ion Bogdan MARTIN


Seara de poveste.
Ninge fără şir.
Târziul parcă nu se mai opreşte.

Iubita mea – distinsă, iubita mea –
ţine cu mâna dreaptă ţigara
aprinsă.
Priveşte, prin ochiul albastru de geam,
absent priveşte...
misterioasă,
aproape lascivă...
îşi scutură scrumul,
îl scutură calm,
cu gestul banal al corpului obişnuit să se-ntindă,
pe covor,
covorul cenuşiu cu motive roşii
zoomorfe.

Dar ea este atâta de frumoasă!
E-atât de frumoasă...
şi uit
ceaţa care inundă noaptea,
ceaţa care evadează pe fereastra
deschisă.

Pe umărul plutind în valuri
– valuri mişcătoare de păr înnoptat –
aşez tributul,
sărutul meu supus,
sărutul meu premeditat,
sărutul 
datorat obrazului fardat
şi gurii ei distinse.
Din ochii – fructe de ienupăr –
din ochii dulci mă-nvăluie
o rugăciune...
şi iert ţigara
ce-mi sufocă-n negura adâncă
iarna mea de vis,
noaptea de poveste,
târziul fără de sfârşit...

Dar ea este atâta de frumoasă!
E-atât de frumoasă...
şi nu mai vreau decât să mă cufund
în mrejele acestui trup distins
învăluit în umbre...


Ţigara îşi porneşte iar dansul ei
ciudat
cu zborul inversat
către covor...
şi cu parfum de ape tulburi...

Ce mult mă doare noaptea
aşternută pe ochiul albastru de geam,
inocent şi plin de dorinţi...
Ce mult mă răneşte
acest romantism
desuet,
inutil,
aşezat de-a curmezişul
între,
între amorul meu  noptatic
şi-acest covor
îmbibat de scrumul ce-a dansat
pe întuneric...


Starea vremii...


de Ion Bogdan Martin


Ştirile meteo
anunţă furtună.
Furtună
pe tot teritoriul fiinţei mele.
Ziua de astăzi a fost una tristă.
Încă una.
O zi de hotar abulic
în care prigoriile înnegură cerul
şi nori negri-pământii se adună
din ce în ce mai mult
şi toţi sunt deasupră-mi.
Asupră-mi.
Sunt în mijlocul vâltorii
simt deja fuiorul tăios al vântului
şi câţiva picuri mari,
ca de gheaţă,
cum mă lovesc peste mâini,
peste trup.
Atmosfera e din ce în ce mai dezolantă
mai apăsătoare
Din ce în ce.
Nu mai e mult
Şi natura va dezlănţui potopul
Potopul!
Iar tu te încăpăţânezi,
te încăpăţânezi să deschizi radioul.
Este miezul nopţii
mai poţi prinde ultima ediţie
reglează frecvenţa
şi ascultă starea vremii!
Starea vremii mele, iubito!


Unter den Linden*

                                       de Ion Bogdan MARTIN


Frunze lipicoase de tei
Mari şi rotunde
Galbene şi arămii
Sunt tot mai multe
Sub paşii mei apăsaţi
Sunt frunzele din toţi anii...
Din toţi anii
Care s-au strâns tot mai mult
Şi-n loc să mă poarte tot mai sus
Miile şi miliardele de straturi
Mă fac
Din ce în ce mai mult
Părtaş cu lipsa lor de clorofilă
Doar copacul dun care s-aun prelins
Stă mândru şi drept
La poalele pădurii de oameni

*lb.germ., Pe sub tei




Original mix

de Ion Bogdan MARTIN



Este timpul să fugi
Să dispari în neant
În neantul sufletului tău de copil
Lasă-le, Doamne iartă-mă!,
De obligaţii şi datorii
Fugi, băiete, fugi!
Auzi muzica?!
Prinzi ritmul?
Este melodia care ţi se potriveşte
Bate tactul şi îngână refrenul!
Fugi, tinere, fugi!
Ai întâlnire cu visul
Cu „A fost odată ca niciodată...”
Fugi, domnule, fugi!
Societatea vine tare din urmă
Fugi şi îngână refrenul
Lui Billie Holiday:
„I’ve got a date with a dream”
...